RSS

Despre munți și despre mine

Hai să drumețim

Sursă foto: Prietenii Naturii Banat

În plin campionat mondial de fotbal, o fată s-a decis să facă parte din categoria membrilor asociației”. Așa începe mesajul de bun-venit al lui Călin (despre care am scris aici), după ce mi-a acceptat adeziunea de membru voluntar în asociația Prietenii Naturii Banat. Astăzi n-am câștigat doar calitatea de membru (mândru), am câștigat un loc într-o comunitate de oameni faini, cu a căror valori rezonez. Iar cum nevoia de apartenență ocupă un Read the rest of this entry »

Reclame
 

Etichete: , , ,

Pe drumuri de munte – când ghinionul se transformă în seninătate

34258507_1913950248649980_5527617481113337856_n

După un weekend intens prin Maramureș de sărbătoarea Rusaliilor, în care am urcat la 2,303 m pe Vârful Pietrosul Rodnei, am plecat din nou pe drumuri de munte. Așa se cheamă și cartea lui Calistrat Hogaș, ce povestea foarte frumos peripețiile din munții Neamțului, carte care mi-a fost recomandată de o prietenă pe drumul spre Ceahlău.

Nu am foarte mult antrenament fizic și încă aveam dureri în mușchi de pe Pietrosu’. Dar era o durere frumoasă, o durere pe care parcă îmi doream să o mai simt în corpul meu. Acea durere când ști că ți-ai lucrat și mușchi pe care nu știai că-i ai. Și mă bucura ideea unui alt Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , ,

Despre de ce scriu azi aici

Something to remember

Citeam astăzi pe unul din blogurile mele preferateatunci când scrii un lucru, îl ții în viață pentru totdeauna. Pentru că rezonez cu asta, ceva în mine a făcut un clic. Sau un declic. Era o perioadă în viața mea, în urmă cu câțiva ani, în care obișnuiam să scriu. Pe blog și în caiete. Îmi venea, natural, cu dorință de a împărtăși. Dar mai mult decât atât, cu dorință de a Read the rest of this entry »

 
 

Etichete:

Religia: cu mine, în pace și-n război

the-new-religionReligion is like a penis. It’s fine to have one. It’s fine to be proud of it. But when you take it out and wave it in my face, that’s when we have a problem.”

Sunt creștină botezată, atrasă de islam și practic budismul. Cred într-unul Dumnezeu, al tuturor legilor de pe pământ și din cer, al tuturor oamenilorși tuturor religiilor.

Sunt creștină botezată. Pentru că m-am născut aici, în România. Pentru că am părinți creștini, educați să-și boteze copiii după străvechi tradiții. Nu pentru c-ar crede neapărat într-un zeu ortodox. Ei nu merg la biserică, deși tata plătește lună de lună cultul, are un scaun ce-i poartă numele și-a finanțat o pictură care mă reprezintă. Buna Vestire, ca ziua mea de naștere. Mergeam eu la biserică în școala generală, de frica popii ce-mi era profesor de religie la vremea respectivă. Trebuia să mă vadă acolo, în primul rând, că doar notele mele de asta depindeau. Mergeam de două ori pe an să mă cuminec și să mă spovedesc. Să nu vă închipuiți că-mi turuiam păcatele. Habar n-aveam ce trebuia să-i spun. Nici nu-i spuneam nimic, îmi punea poala în cap, zicea ceva și gata, eram curată. Așa credeam atunci. Și cred și acum că ești ceea ce crezi. 🙂

Am renunțat să Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , ,

Tot înainte și înapoi. Prin educație.

green-universities-share„Schooling the World”. Numa’ ce-am terminat de vizionat documentarul ăsta și am avut o revelație. În ce măsură îi putem noi educa pe alții? Și ce înseamnă educația, de fapt?

Îmi amintesc de primul meu contact cu educația. Non-formală, după cum s-a dorit a fi. Primul contact cu rolul de a-i educa pe alții. Și nu mă refer la partea informală, în care prizi din zbor (să zicem) informanția relevantă pentru tine. Mă refer la cadrul organizat, în care o persoană desemnată să Read the rest of this entry »

 
Un comentariu

Scris de pe 14/11/2014 în Downshifting, Ghana

 

Etichete: , , ,

Voluntariatul s-a născut la sat

 Numai ce am intrat în casă de la săpat de porumb. Ne-am oprit din cauza stropilor de ploaie ce-au început să cadă tot mai des și să-i simțim până la piele. Și tare m-am emoționat când am văzut că una din femei, pe la vreo 70 de ani, deși ploua, n-a vrut să se oprească până nu-i gata rândul. Ea, acea femeie, o prietenă și colegă de muncă a bunicii a venit să ne ajute. Pentru că așa-i datina la sat.

Primăvara, vecinii și prietenii vin la săpat unii în grădinile altora. Până e gata. După care rolurile se inversează, iar grădinile-s curate, porumbul zâmbind vioi în așteptarea Read the rest of this entry »

 

Etichete: , , , , , ,

Azi nu știu cine sunt

hope

Uneori îmi binecuvântez viața și tot ce am în jur, aerul pe care îl respir și iarba ce o calc, pământul și cerul deoportivă, și pasărea, și soarele, și câinele, și omul. Pentru că trăiesc, sunt vie și simt.

Alteori îmi vine să blestem. Pentru că tot în mine-i gol și nu mai văd nimic. Nu simt nimic.

Uneori știu care-i scopul meu și pentru ce trăiesc. Pentru ce muncesc, cu spor, în fiecare zi.

Alteori îmi pierd direcția. Și totu-i fără sens.

Uneori scriu Read the rest of this entry »

 

Etichete: